Rachel's diary. Partea intai: Aprinde speranta!

Rachel este o fata absolut de normala. Chiar banala am putea zice.Provine dintr'o familie modesta. Fara frati.Fara surori. Doar ea. Singuratea era apasatoare si...dureroasa. Iata o parte din jurnalul ei:

Luni,14 septembrie

Ploua.Sufletul meu e plin de sentimente frustrante. E ca la un balon : il umfli ce il umfli, dar la un moment dat se sparge.Adun din ce in ce mai multe frustrari, agonia devine parte permanenta din mine.Nu am cui sa ma descarc. Poate la un moment dat o sa cedez si toate problemele vor disparea...Dar cum ramane cu visele mele? Cu dorintele mele? Cu telurile mele? Se vor risipi si ele?Pulbere... Nici nu ma mai recunosc. Unde e fata plina de viata si care dorea sa devina o balerina faimoasa, avand o mie de vise si sperante pentru care lupta zi de zi . Gandul cu care se trezea dimineata. Pentru care traia. Da` nu ma invinovatesc prea tare...15 ani. Certuri,discutii,munca. Am schimbat 3 scoli pana acum. Azi am inceput liceul.

Mergand pe o carare intunecata si pustie -la fel ca si inima mea- , frigul iti patrundea pana si in maduva oaselor, dar mie nu`mi pasa. Aproape ca nu`l simteam.Frunzele imi treceau pe sub talpa,lasandu`le in urma cu sutele .Moarte.Fara speranta. Parca tipau disperate fara ajutor. Dar nimeni nu le auzea. Toti le calcau in picioare. Erau prea ocupati sa se gandeasca la hainele lor scumpe sau ce fel de bmw le va cumpara taticul.Imi era deja sila de acesti oameni (daca ii poti numi oameni) care aveau totul la picioare fara macar sa ridice un deget. Daca as putea, as strange toate frunzele moarte si le'as pune in...interiorul meu.

Intrand pe poarta extrvaganta a liceului, atrag zeci de priviri . Dar nu pentru ca sunt boboc sau capat vreo lauda.N.U. Aud o gramada de susoteli de genu` : "ia ute'o si pe asta cum e imbracat" sau "cine o mai fii si asta? cum poti veni in prima zi de scoala fara o geanta Praga la tine? E aberant.". Se pare ca eram in plus. Contrastam prea tare cu peisajul plin de fitosi. Eram absolut de normala. Chiar mai banala decat banalul. Nu voiam sa ies in evidenta. Eu si atat. Incercam sa nu ma uit decat la picioarele mele ce striveau in continuare sufletele ranite de pe asfaltul rece. Eram complet deznadajduita. Ce putea aduce acest nou an scolar? Mai multa umilinta? Nu multumrsc. Suferinta? ...my bff.Agonie? ...a doua mea personalitate. Ce altceva? Nu imi puteam inchipui nimic. Eram atat de obisnuita cu acest decor incat nimic nu ma mai putea surprinde. "Fata cea noua si ciudata care sta singurica si poarta haine...normal.".Oare asta e tot ce conteaza?Ambalajul? Marulul rosu care defapt,pe dinauntru e plin de viermi?Artificial.Fals.

Asezandu'ma in cel mai indepartat colt al clasei,asteptam sa ne dea orarul.Toata lumea vorbea despre cel mai tare tip din scoala care nu stiu ce haine si masina si`a luat si care i`a dat papucii majoretei blonde. Total obisnuit. Clasica poveste. Am auzit atat de multe incat devin enrvante si plictisitoare. Stiuuuuuuu..life is unfaire.Toata lumea se opreste din vorbit. Tipul "cool"intra in clasa. Linsite deplina de parca ar fii intrat Britney Spears la brat cu Paris Hilton.Majoretele & celelalte chesti : "Heeeey ,Josh, vino si stai aici". "Ba nu, aici". "Taci ,tu! O sa stea aici ,desigur". Dar Josh , aproape cu ochii in lacrimi si foarte abatut , se aseza chiar langa mine ,in fundul clasei. In sfarsit cineva care sufera...Cineva care , poate intr`o zi,ma va intelege.

Poate exista o speranta de 1 la 100 macara ca acest baiat rasfatat sa se fii trezit la realitate si sa priveasca viata dincolo de rozul aprins.

Dintr`o data ceva s'a reaprins in mine. Stiu ce e. Speranta!

Real?

Introducere:

Cei care ma cunoasteti (sau cel putin credeti ca ma cunoasteti) stiti de pasiunea mea ciudata pentru lucruri ciudate:Fantome,credinte,religii,Dumnezeu,"A fost sau n'a fost",fenomene neexplicabile etc. Veniti seara si imi ziceti :"Raluuucaaaa , zi'ne si noua o povestea de'aia de groaza de care stii tu"..M'am gandit sa incep acest lung sir de postari despre toate aceste "pasiuni" pentru a va explica si a incerca sa va fac sa credeti ca nu sunt doar "povesti de adormit copiii". Sper sa va fie de folos candva si sa intelegeti adevaratul sens si inteles al religiei,povestilor,istorisirilor si credintelor de care poate ati auzit sau macar ati fost curiosi sa intrebati.

Multumesc anticipat si nu ezitati sa va dati cu parerea lasand comentarii sau contactandu'ma pe powered_by_rall.

A crede.

Sper sa cel putin asa cred ca sunteti cu totii (sau cel putin o parte) constienti ca lumea asta nu s'a autocreat si ca nici noi nu ne'am nascut din flori sau am rasirit din nu stiu ce specie de extrateresti sau natie venita de pe luna.Totul este controlat de ceva sau cineva ,o forta supranaturala.

Nu ma consider o experta in acest subiect,dar cate ceva va pot spune macara din trairile mele si opiniile mele personale. Nu vreau sa va plictisesc si nici ca va pierdeti timpul. Consider ca e un subiect destul de disputat,iar eu vreau doar sa lamuresc cateva neclaritati :D.

Nu va mai amagiti cu povesti nemuritoare de genu` "suntem maimuteeee. Cool!" penibil :)).Daca ii zici unui copil de 2 ani ca se trage din maimute incepe sa rada :)). Bineinteles ca exista oarecare asemanari si oamenii de stiinta au incercat sa gaseasca explicatii la orice fenomen care , aparent, sunt logice si reala. Dar acest lung sir de intrebari se termina la un moment dat ,ramand un mareeee gol in istorie omenirii : "de unde vine omul? din maimuta. Da` maimuta?De pe pamant. Dar pamantul? Din galaxie. Dar galaxia?... . Se poate cineva sau ceva , oricat de puternic ar fi , autocrea? Nu. Nu v'ati gandit vreodata ce face ca toate lucrurile sa para atat de usoare, de firesti, cand defapt ele sunt atat de complicate,de nepatruns? De ce luna se invarte in jurul pamantului si nu se prabuseste in oceanul arctic? Scepticii o sa'mi raspunda "pai stii legile cutare ..."..Dincolo de legi se afla ceva divin. Puternic. De nepatruns. Nu este o persoana fizica. Este o forta . Spirit. Gand.

In fiecare zi ne ocupam timpul cu lucruri marunte in loc sa ne ocupam de lucrurile ce conteaza cu adevarat.

Crede si vei vedea!

Pentru cei interesati voi scrie o serie de postari legate de acest subiect. Sper ca va voi raspunde la multe intrebari..Multumesc celor carora imi pot acorda 2 minute pentru a'mi citi postarile.

Dedicatie pentru EEa.

Confuzii.

Personalitate=expresia, modul de a fi al unei persoane in unicitatea ei.

Chiar acum cateva zile m'am uitat la niste poze facute acum ceva timp. Nu'mi imi vine sa cred ca aia eram eu. Poate vi s'a intamplat sa va uitati in niste albume mai vechi si sa spuneti : "Frateee, cum am putut sa port bluza aia?" sau " Cum poti sa ai paru' ala si sa nu te inchida politia?":)). Cu cat cresti,imbatranesti te schimbi. SCHIMBARE. ... . Poate pana la vasrta de 14 ani nici macar nu ai o personalitate.Ceva care sa te reprezinte. Te iei dupa unu si dupa altu' . Chiar daca se schimba moda asta nu inseamna ca trebuie sa te schimbi dupa cum bate vantu'. Cand cineva iti zice : " Tricoul tau e prea ... larg..stramt..are nu stiu ce culoare" . Raspunsul tau e : " Asteapta putin te rog ca ma duc sa mi'l schimb imediat. Ce ar trebui sa port?".. (Dau exemple de haine pt ca asta se discuta de obicei -subiectu' e pueril-). Un om integ la cap ar spune :"L'am luat pentru ca asta imi place sa port.". Bineinteles , asta ar indeparta multi "prietetni" de langa tine care nu suporta "democratia" si punctul tau propriu si personal de vedere. Si uite asa iei suturi in fund de la cine te astepti mai putin...

Cum zice si definitia... "U.n.i.c." prin felul tau de a fi. Daca te imbraci ca un rocker si esti cocalara tot degeaba. Dar daca cineva ce arata si se comporta ca un rocker si s'ar putea imbraca ca o cacalara , tot rocker, punker, etc ai zice ca e. De ce? Pentru ca deja are un stil format , un limbaj unic ce il definesc si deja privesti dincolo de haine. Original nu esti daca ai o pereche de adidasi pe care numai tu ii porti si pe care altcineva din lumea asta nu ii mai poate purta. Unicitatea incepe de la lucruri marunte (expl: o clama agatata de tricou poate deveni un "trend"). Poti face ceva neobisnuit . Iti place adrenalina (faci bungee-jumping) si maine toata lumea va face la fel chiar daca cu o zi inainte a refuzat sa se arunci in gol de la 5 metri :)). Fii unic si special in felul tau. Fa ceea ce iti place. Fii neconformist .

Tot am vorbit despre personalitatea mea. Despre noi insine. Da' noi nu stam singuri toata ziua ca Daniil Sihastru nu? Suntem inconjurati de oameni.Indivizi. Bineinteles, si ei au o personalitate (formata sau in curs de formare). Cand stai cu cineva timp de 2-3-7-10 ani crezi ca ii cunosti personalitatea?Tempereamentul?Caracterul? Multi ar raspunde: "Da.Normal. Ce intrb mai e si asta?". Dar ajungi sa crezi intr'o zi si sa iti dai seama ca nu ai nicun punct comun cu acea persoana, nici cea mi mica opinie comuna.. Nimic. Cand primesti 2 palme (la figurat vorbind) de la prietenii pe care ii stii de o viata atunci te trezesti. Ca si atunci cand iti pui alarama dimineata la 6 si ea tot suna de jumate de ora da' tu nu vrei sa o asculti. Vrei sa dormi. Sa visezi la fel cum ai facut si pana acum. Dar... la un moment dat...mai devreme sau mai tarziu .. alarma devine insuportabila si iti amintesti ca azi ai ceva importnat de facut. Te scoli incet.. dar sigur. Si te intrebi: "Cum de am ajuns aici?". Cine s'a schimbat? Eu... sau tu?Intr'un sfarsit inchizi alarama si pleci mai departe cu ochii somnorosi si incetosati ... Da' cu chef de viata.

Devii ceea ce iubesti.

Ceea ce vrei sa fii.

Esti fraier atata timp cat vrei tu sa fii. Stiu ca suna ciudat da' asta e adevarul.

Ne formam o personalitate pana la moarte.

New Start.Sau izolare?

Cat de multe se pot schimba in asa putinn timp... Nu ma gandeam niciodata ca voi ajunge aici :-?. Defapt.. Unde sunt? Ce caut aici? How did i get here? Is this the place i belong? Unde imi sunt prietenii pe care ii stiam de o viata? Unde s-au dus lucrurile pe care cu totii le stiam? Pe care le iubeam...asa cum erau.Ma trezesc dimineata la 7 si imi spun: "where the hell am i going?". Merg prin frig pana la scoala. Sorry. Liceu. Prin oceanu' de necunoscuti zaresc cativa amici. Zic "heeei". Si atat. Unde sunt toti colegii?..nu colegi..prieteni mai bine zis. Sau erau odata...Relatiile s'au racit. Dintr'o'data. De ce? Pur si simplu.. Nici eu nu stiu. Lacrimi? Nu mai am. In ultimele zile am un chef nebun de ..scris. Curios. Ciudaaaat. Trebuie sa ma descarc cumva , nu?Stau si ma gandesc unde e vechea mea viata pe care pur si simplu o i.u.b.e.a.m. Da' ma adaptez la orice situatie. Nu spun ca e usor..pentru ca nu e . Deloc. Azi esti cea mai fericita fiinta de pe planeta cu o mie de prieteni,cunoscuti,apropiati...oameni de incredere. Si maine sunt ... nici nu stiu exact ce sunt.. sunt cineva pustiit,fara nimeni aproape,fara sfaturi,intrebari inutile( cu care ma obisnuisem si pe care le placeam) gen "heeii rall.. cu ce ma imbrac" sau " raluu la cat iesim azi" sau "bunaaa cum e tema asta?". Sunt o fire sociabila cu care te poti imprieteni repede.Dar acum parca pur si simplu ma incui in mine. Izolare. Prieteni am... da' nu in adevaratul sens al cuvantului. Oare am avut vreodata?...Intreaga mea viata am stiut,am crezut mai bine spus ca cineva va fii mereu acolo.Numai pentru mine.Sad.. nu e asa. Va fi candva?Adevarat? Nici macar nu stiu ce inseamna. O data ce nu ai avut nici nu stii cu ce se manaca. Pune'ti intrebari de genu: De ce ma aflu aici? Am pe cine ma baza? Am prieteni sau doar cred ca am?...Ce o sa'ti raspunzi? Eu chiar nu stiu. Multi ma vad fiind "persoana perfecta la locul perfect" . Tot timpul "fata cu bani" . Cea care are totul. Oare? Banii nu aduc fericirea. Sub carapacea mea de " perfect girl in the perfect place" se ascunde o cu totul alta persoana pe care foarte putini dintre voi ati avut ocazia sa ma cunoasteti asa cum sunt eu cu adevarat. Personalitati confuze dar total diferite.

Parfum de toamna. Peste tot. Ce aduce? Fericirea?Scoala?Frunzele se aud sub talpile mele ca suflete singuratice..pierdute.Moarte. Uneori as vrea sa fiu si eu printre ele. Multi spun: mare branza..alta scoala. Si ce? ...Chiar asa.. Ce?

New day. New life. New star.

Imbatranim cu fiecare zi. Conteaza cu adevarat?