Confuzii.

Personalitate=expresia, modul de a fi al unei persoane in unicitatea ei.

Chiar acum cateva zile m'am uitat la niste poze facute acum ceva timp. Nu'mi imi vine sa cred ca aia eram eu. Poate vi s'a intamplat sa va uitati in niste albume mai vechi si sa spuneti : "Frateee, cum am putut sa port bluza aia?" sau " Cum poti sa ai paru' ala si sa nu te inchida politia?":)). Cu cat cresti,imbatranesti te schimbi. SCHIMBARE. ... . Poate pana la vasrta de 14 ani nici macar nu ai o personalitate.Ceva care sa te reprezinte. Te iei dupa unu si dupa altu' . Chiar daca se schimba moda asta nu inseamna ca trebuie sa te schimbi dupa cum bate vantu'. Cand cineva iti zice : " Tricoul tau e prea ... larg..stramt..are nu stiu ce culoare" . Raspunsul tau e : " Asteapta putin te rog ca ma duc sa mi'l schimb imediat. Ce ar trebui sa port?".. (Dau exemple de haine pt ca asta se discuta de obicei -subiectu' e pueril-). Un om integ la cap ar spune :"L'am luat pentru ca asta imi place sa port.". Bineinteles , asta ar indeparta multi "prietetni" de langa tine care nu suporta "democratia" si punctul tau propriu si personal de vedere. Si uite asa iei suturi in fund de la cine te astepti mai putin...

Cum zice si definitia... "U.n.i.c." prin felul tau de a fi. Daca te imbraci ca un rocker si esti cocalara tot degeaba. Dar daca cineva ce arata si se comporta ca un rocker si s'ar putea imbraca ca o cacalara , tot rocker, punker, etc ai zice ca e. De ce? Pentru ca deja are un stil format , un limbaj unic ce il definesc si deja privesti dincolo de haine. Original nu esti daca ai o pereche de adidasi pe care numai tu ii porti si pe care altcineva din lumea asta nu ii mai poate purta. Unicitatea incepe de la lucruri marunte (expl: o clama agatata de tricou poate deveni un "trend"). Poti face ceva neobisnuit . Iti place adrenalina (faci bungee-jumping) si maine toata lumea va face la fel chiar daca cu o zi inainte a refuzat sa se arunci in gol de la 5 metri :)). Fii unic si special in felul tau. Fa ceea ce iti place. Fii neconformist .

Tot am vorbit despre personalitatea mea. Despre noi insine. Da' noi nu stam singuri toata ziua ca Daniil Sihastru nu? Suntem inconjurati de oameni.Indivizi. Bineinteles, si ei au o personalitate (formata sau in curs de formare). Cand stai cu cineva timp de 2-3-7-10 ani crezi ca ii cunosti personalitatea?Tempereamentul?Caracterul? Multi ar raspunde: "Da.Normal. Ce intrb mai e si asta?". Dar ajungi sa crezi intr'o zi si sa iti dai seama ca nu ai nicun punct comun cu acea persoana, nici cea mi mica opinie comuna.. Nimic. Cand primesti 2 palme (la figurat vorbind) de la prietenii pe care ii stii de o viata atunci te trezesti. Ca si atunci cand iti pui alarama dimineata la 6 si ea tot suna de jumate de ora da' tu nu vrei sa o asculti. Vrei sa dormi. Sa visezi la fel cum ai facut si pana acum. Dar... la un moment dat...mai devreme sau mai tarziu .. alarma devine insuportabila si iti amintesti ca azi ai ceva importnat de facut. Te scoli incet.. dar sigur. Si te intrebi: "Cum de am ajuns aici?". Cine s'a schimbat? Eu... sau tu?Intr'un sfarsit inchizi alarama si pleci mai departe cu ochii somnorosi si incetosati ... Da' cu chef de viata.

Devii ceea ce iubesti.

Ceea ce vrei sa fii.

Esti fraier atata timp cat vrei tu sa fii. Stiu ca suna ciudat da' asta e adevarul.

Ne formam o personalitate pana la moarte.